Jurnalul unui invingator – Luni, ziua intai

Este 5 jumatate dimineata. Sunt fericit! De o saptamana sunt liber. Mi-a trebuit o saptamana sa realizez ca sunt liber.
De astazi pot face oricand orice imi doresc. Dupa ce am realizat asta, am recitit peste 20 de materiale si pe toate le-am perceput DIFERIT.

Am fost intrebat in emisiune daca am avut un vis cand eram mic.

Visul meu cand eram mic a fost sa nu mai am parte de abuzuri(de orice fel) sa fiu iubit, sa nu mai ma doara ca nu am tata si sa povestesc lumii cat am suferit nedrept, astfel incat sa fiu inteles.

Cand eram mic imi amplificam durerea, dand vina pe mine si pe ceilalti(de ce nu ma ajuta, foarte multi oameni stiau ceea ce se intampla), dar mai ales gandindu-ma numai la asta. Nopti dupa nopti in care plangeam(distrus psihic mai ales) si speram ca va fi bine.

M-a ajutat Dumnezeu si am scapat. Am verificat! Nu mai sunt intr-un vis.
Sunt liber si pot face orice, oricand.
Am 24 de ani si 5 luni fara fix o saptamana. Au fost ani in care am stat cu o apasare, si in care nu puteam fi complet fericit. Mereu eram indirect tras inapoi. Au fost ani in care am avut parte de durere, tristete, esecuri, greseli morale si imorale si in care am gustat si din familie, sanatate, fericire, prietenie, realizari, impliniri.

Astazi, 10 martie 2014 incep o noua viata. Desi am avut multe realizari personale pe care le consideram imposibile si am planuri si visuri, imi rescriu viitorul si prezentul.
Acum am o alta perspectiva, aceea pe care o visez de la 4 ani, perspectiva unui om liber.

Multumesc lui Dumnezeu si oamenilor care m-au ajutat direct si/sau indirect sa ajung pana aici!
Mai mult, mi-a pus Dumnezeu mana in cap si mi-a daruit si oameni extraordinari care imi sunt alaturi.

Vreau sa sarbatoresc ziua de astazi si o sa incep prin a alerga lejer(incetisor) incepand cu ora 5:59 A.M. pe pista la Sala Sporturilor Olimpia, 6 tururi a cate 800 de metri cu pauza dupa fiecare tur.

Doamne ajuta!

Smile! Un om fericit.

Ora 7,30

Primul lucru: Cand sa termin postarea la 5 dimineata, imi pica pagina de net; eroare.
A trebuit sa reiau tot ce am scris.
2. Imi sun un prieten cu care trebuia sa ies la alergat si stabilesc cu el sa vina de marti. Era obosit.
3. Nu se mai aud tunetele si nu se mai vad fulgerele. Nici nu a plouat. Eram pregatit oricum cu hainele pentru orice vreme.
4. Ajung la sala. Pustiu. Fac cate o serie din exercitiile mele de la aparate si ma duc hotarat si vesel sa alerg pe un vant puternic.
5. Ajung obosit pe pista de alergat. Era un singur om care se plimba pe pista. Dupa un tur deja respiram foarte, foarte greu. 5 minute divine tolanit pe o banca fac minuni.
Merg pe al doilea tur deja cu crampe, urmat de o pauza.
Turul 3 ma gaseste cu bratele care ma ardeau. Pauza in care savuram norii cum se miscau si eram creativ.
In turul 4 respiram ok, dar ma mancau(ma ardeau) picioarele si bratele rau. Pauza.
In turul 5 nu mai puteam sa pornesc. M-am motivat si mai mult si am mai dus un tur. Pauza.
In turul 6 ma simteam odihnit si obosit in acelasi timp. Plec chiar daca nu ma ajutau picoarele cu gandul fericit ca imi indeplinesc obiectivul.
Pe drum insa, ma intalnesc cu domnul care se plimba. Dupa ce il depasesc ma intalnesc cu altcineva care alerga usor. Ma tin inaintea lui, fac si turul 7 si cand sa-mi zic gata, porneste altcineva o alergare. Ma motiveaza la maxim si reusesc sa mai parcurg un tur, unde pe ultimii metri desi eram dispus sa ma arunc pe iarba, mai fac acei pasi si ma arunc pe o banca. Alergasem 3 tururi fara pauza.
6. Ajung la aparate si mai fac cate o serie.
7. Cel mai greu lucru: dusul pe jos acasa. 10minute istovitoare pe un vant care putea arunca multe lucruri si in care eram cu zambetul pe buze… REUSISEM!
8. Aranjat iar, postat ca amintire ce s-a intamplat pe scurt si trecut la planificari pe mai departe.

David Nth, marti la 5 trezirea!